FUND'ATIE, fundaţii, s.f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcţie care serveste ca suport sau ca bază de susţinere a unei construcţii, a unui utilaj, a unei masini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea si cu executarea fundaţiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcţie cu o bază foarte mare. 3. Instituţie cu caracter obstesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; asezământ. ♦ Fond constituit pentru întreţinerea unei activităţi de interes public. [Var.: fundaţi'une s.f.] - Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.
Sursă : DEX'98 (41949)  - LauraGellner

FUND'ATIE s. 1. bază, fundament, temelie, (rar) substrucţie, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcţii.) 2. asezământ, (iesit din uz) stabiliment, (înv.) asezare, tocmeată. (O ~ culturală.)
Sursă : Sinonime (184997)  - siveco

fund'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fund'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fand'aţiei; pl. fund'aţii, art. fund'aţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă : DOR (247677)  - siveco

FUND'ATI//E ~i f. 1) rar v. FUNDAMENT. 2) Totalitate a fondurilor donate de cineva pentru crearea sau asigurarea functionării unor instituţii. 3) Instituţie creată pe baza acestor fonduri. [Art. fundaţia; G.-D. fundaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fondation, lat. fundatio, ~onis
Sursă : NODEX (335661)  - siveco